Dragă părinte,
Urmezi această serie începută de mine din dorința de a veni în sprijinul părinților care nu găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt și știu despre copiii lor.
Proiectul meu este, de fapt, un parteneriat prin care căutăm împreună aceste cuvinte. Ele există. Sunt acolo, ascunse în sufletul tău. Dar, fiindcă ai amânat atât de mult să le scoți la lumină, acum este nevoie să săpăm împreună și să scoatem diamantele la suprafață. Pot părea pline de pământ la început. Apoi, încet-încet, le vei curăța și vor deveni adevărate bijuterii.
Copiii nu așteaptă de la noi perfecțiune. Nu așteaptă povești înflorite. Ei vor povești adevărate, care să-i ajute să înflorească. Ei vor să fim reali, exact așa cum suntem, dar să căutăm să aducem în lumină partea noastră cea mai bună și mai frumoasă.
Asta facem cu acest proiect: scriem povestea copilului tău, cea mai importantă poveste pe care doar tu, mama lui sau tatăl lui, o cunoști cu adevărat. Nimeni nu o știe mai bine decât tine, așa că nu mai pierdem nicio zi și lăsăm povestea să se spună singură.
Scrisoarea cu numărul 3 este despre ziua în care ați părăsit spitalul și ați plecat acasă. Poate ai primit niște sfaturi, poate s-a întâmplat ceva ce merită păstrat și povestit despre ultima zi în spital. Apoi, toată atenția se mută pe plecarea acasă.
Ce a însemnat primul „acasă” pentru copilul tău?
Unde era acest „acasă”?
Descrie casa cu cât mai multe detalii: în ce țară, în ce oraș, în ce cartier.
Cum era în casă?
Câte camere avea, cine mai locuia acolo?
Dacă ai avut o cameră pregătită sau un spațiu, descrie-l cât mai amănunțit.
Poate îți amintești unde a dormit prima oară.
Cine v-a adus acasă de la spital? Pe cine ați găsit acasă?
Cum a primit casa noul suflet?
Cine erau vecinii voștri?
Ce îți mai amintești despre casa în care a dormit prima noapte?
Ce s-a mai întâmplat în această primă zi acasă?
V-ați odihnit?
I-ai făcut baie?
L-ai hrănit?
Cât a dormit și care a fost primul lucru pe care l-ai făcut pentru tine?
Orice s-a întâmplat în această zi și are legătură cu puiul tău, scrie în scrisoare. Îl va ajuta să-și imagineze acel loc și să simtă că i-a aparținut.
Scrisoarea poate să se încheie simplu și frumos cu: „Așa a fost prima noastră zi petrecută împreună acasă.”